RSS Feed

Of dogs and men

Un subiect despre care toata lumea scrie, mai ales in ultimele zile. Unii scriu sentimental, altii rational, unii manati de ura, altii manati de iubire. Eu nu vreau sa scriu ce au scris ei, nu am sa ridic intrebarea “a cui e vina?”, nu am sa vin cu solutii salvatoare, plauzible sau mai putin, nu am sa fac lucruri marete.

Sa ma prezint: iubitoare de animale, de profesie intelegatoare, scop: pace -pace intre dobitoace.

Da, cainii sunt pe strazi. Da, nu-i vrem acolo, din diverse motive, unii pentru ca se gandesc la binele lor, altii pentru ca se gandesc la binele animalului a carui casa e trotuarul de langa floraria de langa metrou. In concluzie suntem diferiti, si in general e o mare prostie sa fim bagati cu totii in aceeasi oala. Noi, oamenii, stim asta despre oameni si o folosim adesea ca argument in diverse situatii. Si daca stim asta, de ce nu o aplicam si la caini? Cand se intampla cate un cacat, asemenea astuia mediatizat in ultimele zile, regula este sa bagam toti maidanezii in aceiasi oala si sa cerem exterminarea lor pentru ca sunt agresivi si imprevizibili si in concluzie, un pericol.

Acum ceva vreme, o alta parte – sau poate aceeasi parte? – a internetului se scandaliza la un filmulet cu un oarecare cretin care a lovit un maidanez pasnic si prietenos cu pumnul lui de dobitoaca faloasa. Ne-am angajat cu totii in gasirea raufacatorului si in corectarea comportamentul sau eronat. Adica, am vrut sa-l prindem si sa ii dam bucata, ca merita de numa’!

Let’s shed some light over this whole situation. Urmeaza un punct de vedere. A se lua cu calm si deschidere de minte.

Maidanezii se impart in doua categorii (poate chiar mai multe, sa nu ne ingustam viziunea) :

1. Maidanezii atasati de florarii, pet-shop-uri, scari de bloc, si alte asemenea. Caini pasnici, obisnuiti cu omul si cu oranduielile sale, cautatori de pace si afectiune, liniste sau joaca, dupa personalitate, zi, stare de spirit. Ii cunoastem cu totii, cate un Grigore, un Cafe-au-Lait, Grasa, Gicu, Florica, Rex din Drumul Taberei, Catelul pe care il recunosc dupa mers, Hiena, Hiena 1, Hiena 2 si Hiena 3, etc. Ii vezi aproape in fiecare zi, ii recunosti si te recunosc, ii saluti si iti raspund. Din punctul asta de vedere sunt mai civilizati decat vecinii mei.

2. Maidanezii salbatici, care umbla in haite, au alpha males, care isi apara femelele si migreaza din teritoriu in teritoriu intrand in conflict cu alte haite. Sunt practic alta specie.

Am zis ca nu am sa ofer solutii, stiu ca asta am zis. Am sa fac o mica sugestie, doar. Sa nu judecam toti maidanezi dupa faptele unora dintre ei. Iar atunci cand cautam solutii sa avem in vedere ca decidem si pentru 1. si pentru 2.

Exercitiu de imaginatie.

Sa ne imaginam ca oamenii, adica noi, suntem “cainii” de pe stazile unor creaturi superioare noua, care ne tolereaza prezenta asa cum facem noi cu maidanezii. Sa ne imaginam ca aceste creaturi superioare se uita la stiri si aud ce fel de oameni sunt oamenii, cum fura, si ucid si distrug. Nu toti oamenii fura si ucid si distrug, dar ei nu au de unde sa stie asta, ei nu au ochii suficient de deschisi ca sa vada beyond that. Asa ca aceste creaturi superioare decid eutanasierea speciei umane pe motiv ca aceasta este clar, o mizerie de specie, agresiva si imprevizibila, si deci, un pericol.

Fiecare e liber sa duca exercitiul de imaginatie cat de departe vrea. Eu v-am ghidat doar pana aici.

Acesta cugetare a fost cauzata de un comentariu  extrem de ignorant al unui domn, ca raspuns la o alta asemenea cugetare. Comentariu in care plasa vina pe “babele idioate care hranesc cainii maidanezi”. Domnule, ati inteles putin.

Ca subiect de reflectie sugerez “Din lumea celor care nu cuvanta” – Ana Blandiana.

Infuleca-ma ca pe o placinta cu mere.

Scriu acest lucru pe care il scriu pentru ca m-am saturat de nevoia asta de a ne incadra intr-un tipar de “sexi”. M-am saturat de “aprinde-ma ca pe o tigara, soarbe-ma ca pe un vin rosu, suge-ma ca pe o cireasa dintr-un buric strain” si alte asemenea clisee obosite. De ce nu “infuleca-ma ca pe o placinta cu mere” ? De ce nu “bea-ma ca pe o palinca buna din Maramures”? De ce  trebuie sa ne agatam cu totii de simbolurile astea senzuale folosite de fiecare dintre noi de mult prea multe ori?  Ca sa ne aminteasca ca nu suntem unice in nici un fel si ca toate vrem de fapt sa fim acelasi tip de sexi. Eh, eu nu mai vreau. Am sa fac prunele sa fie sexi, poftim!  Sa zica dom’le o femeie o data, undeva, ca a mancat lasciv o pruna! Eu asta vreau sa vad!  Niste pamant neumblat, niste aer nemirosit, o bucata de originalitate, ceva! De fapt nu ceva; altceva!

Dragele mele fatuci pline de dorinta, va invit la imaginatie! There is nothing sexier than that. Terminati, va rog, cu acelesi imagini ca devenim plictisitoare cu toatele.

Image

De vara molotoviana

Nici nu stii de cand astept in umbra
Ca babele din cartierul asta sa se tunda!
E una mica si cu parul mov!
Ah, jur ca am vazut-o-n Molotov!

Statea la bar, pe-un scaun verde-praz
Si chiar mi s-a parut ca avea haz
Bea un ceai fierbinte pe caldura
Si tot timpul parca strangea din gura.

Avea si ochelari pe chipul smochinit
Erau verde smarald si ii placeau cumplit
De fiecare data cand vorbea,
Baba, ochelarii-si aseza.

Deodata, a parut ca se-nfioara
I se facuse pofta de-o tigara!
Baiatul de la bar, cu par ciudat, a ginit-o imediat!
“Ia mamaie, trage-un fum, si-apoi zi-mi ce vezi pe drum!”

Baba incepe a striga: ” Aoleu,pe-onoarea mea!”
Vad un bade pe carare, calca totul in picioare
Vine, parca-i o lacusta, agila ca o mangusta!
Are o ie rosioara si par mov la subtioara!

To be continued….

Fara de titlu

Stii spatiul ala dintre noi  pe care nu puteam sa-l definesc?
Am dat timpul inapoi si-am reusit sa-l deslusesc
Distanta asta e ca o coada impletita de copila
Ce tot spun? E ca o bila…E…nu mai stiu! Da si tu timpul inapoi si spune-mi ce e si de ce sta intre noi!

Amintirea asta-i chiar obositoare. E ca o durere de masea care tot doare
Doare mocnit, doare din cand in cand… dar cand doare, te lipeste de pamant.
Si de acolo, iti lipesti urechea de tarana rosie ca sfecla,
Te-ntrebi de ce, si-n cateva minute or sa-ti raspunda niste dorinte slute.

Sa nu le-asculti, o, rogu-te, deloc!Chiar daca te apuca de mijloc!
Tu ia-ti urechea, sufletul si gandul, si fugi sa nu te inghita pamantul!
Nu-ti fie frica! Asa e cand nu stii…E ca pe vremea cand eram copii
Adu-ti aminte! Hai, nu te sfii!E de neconceput sa nu mai stii.

Inchide ochii si miroase aerul trecut
Asa-i ca iti miroase a de demult?
Deschide ochii si fii cine erai.Nu iti e ingaduit mult sa mai stai.
Atat doar. O farama ne ajunge.
Hai, sufleca-ti mansetele din sange

Nu e atat  de rosu pe cat pare.Si stii ceva? De la o vreme nu mai doare…

The day I met Dovleacul Placintar.

Oh happy day!

Nu am mai colaborat cu dovleci pana acum, nu cu cei placintari cel putin. Aveam impresia ca they’re quite difficult and a bit too sweet for my taste. Dar viata pare a fi facuta pentru ca oamenii sa fie surprinsi. Si surprinsa am fost!

                     Supa crema de dovleac

Episodul 1. Finding The One.

M-am trezit de dimineata, m-am spalat pe maini, pe fata si apoi am pornit in cautarea Dovleacului Placintar cu mare entuziasm, hotarata sa accept gusturi noi in viata mea. In Real, undeva ascuns dupa un perete, pus laolalta cu alti confrati placintari, am zarit Placintarul Principal. Bondoc, in nuante de verde si portocaliu, dragut si dornic de experiente noi, ma astepta. Am alergat in slow-motion catre el, l-am ridicat in aer (asa cum l-a ridicat Rafiki pe Simba), l-am privit in partea lui cea mai verde si am stiut ca we were meant to be.

Episodul 2. In bucatarie. Moment decisiv. Taiatul de Dovleac.

Nu am sa mint, nu am sa zic ca a fost usor. Nu stiam cum se taie Dovlecii din familia Placintara, asa ca (la fel ca in viata), am mers pe instinct. L-am luat curajos, si am inceput sa il tai in doua, l-am curatat de seminte, dupa care l-am taiat in patru si apoi in sase. In final aratau ca niste felii de pepene galben. Victory was mine!

Episodul 3. Curatat si taiat in cubulete simpatice.

Eu l-am curatat cu un cutit bine ascutit, coaja era destul de incapatanata, sa nu va asteptati sa mearga ca la curatatul de cartofi. Alta specie, alta personalitate. Acum transformam magic feliile in cubulete de aproximativ un cm si gata cu munca la capitolul dovleac! :)

Episodul 4. Ingrediente.

Sper ca s-a inteles ca aveti nevoie de un Dovleac. Placintar, nontheless ;). De aproximativ 1,5 kg.

Restul de ingrediente:

  • unt
  • ulei de masline
  • o ceapa faina,taiata fin
  • un catel sau doi de usturoi
  • slavie
  • supa de pui
  • pancetta/bacon/kaizer
  • smantana
  •  sare, piper

Episodul 5. Supa de pui.

Nu-i mare filozofie aici. Eu am pus la fiert un litru si un pic de apa, cu 2 morcovi, o ceapa (intreaga) si doua aripioare. Ingredientul magic a fost http://www.dialcos.it/index.php?option=com_virtuemart&Itemid=234 . Numele lui este Dialbrodo. He’s Italian. And he did the trick. Bineinteles in lipsa acestui produs relativ obscur, puteti folosi “Secretul gustului” sau alte variatii pe aceeiasi tema. Recomand cuburile cu gust de gaina. You know what I’m talking about, right?

Episodul 6. And it all comes together.

Intr-o oala ( in care sa va incapa the soup to be) se pune o fasie de unt si doua- 3 linguri de ulei de masline, apoi ceapa joins the party. We let them have their fun, pana cand cand untul si uleiul dau semne ca sunt gata de plecare, si ceapa s-a inmuiat toata. Now, in order for the show to go on, we introduce: Usturoiul. Curatat si tocat bine, il aruncam in combinatie. Si cum usturoiul merita si el insotit de cineva, musai trebuie sa punem salvie (taiata maruntel). Atentie la salvie, are o aroma speciala si puternica, asa ca sa nu e momentul sa exageram. 3 min dupa care, Dovleacul Placintar este si el aruncat in aromata combinatie. Il lasam in jur de 5 min, we give it a stir, si apoi adaugam supa de pui ( doar zeama,scoatem ceapa, morcovul si puiul). Acum ii lasam pe toti sa se cunoasca mai bine, cam 25-30 de min ar fi de ajuns.

Episodul 7. Meat me.

Pancetta/bacon/kaizer. Taiat cubulete si prajit bine in propria lui grasime. No need to add anything. Cand cubuletele au devenit crocante, le scoatem din tigaie si le punem pe o farfurie acoperita bine cu servetele de bucatarie, ca sa absoarba grasimea.

Episodul 8. Blending in.

Cand s-a inmuiat Dovleacul, that’s your cue! We need to blend it. With a blender. Luam de pe foc, si blend-uim until soft and slightly glossy. Punem inapoi pe foc, gustam, add salt and pepper. Taste until satified.

Episodul 9. The beginning of the end.

Partea mea preferata. Choose a pretty bowl ( or an ugly one, who am I to judge?), pune o portie sanatoasa de supa dovleciana, aseaza deasupra bits of tasty bacon, un swirl de smantana, poate o fasie de parmezan, o firimitura de gorgonzola. Take your pick. And then, enjoy. :D

zupa

M-am hotarat!

A fost odata ca-n povesti, a fost ca niciodata, a fost dorinta de-a gati atasata de o fata.

Fata sunt eu. Mi-am propus de acum multa vreme sa documentez ce se produce in bucataria mea mica din Dristor, dar cred ca mi-a fost lene, to be honest. Urmand indemnul “Ratatouille”, I shall cook and share. Let the culinary journey begin.Image

Eu pe mine

Ma tot caut, dar nu ma mai gasesc. Nu stiu unde m-am ascuns, in ce locusor de lume, in ce indepartari anume… Ma strig si totusi refuz sa vin. Ma intreb ce mi-am facut de nu vreau sa mai vin inapoi. Oare sunt bine pe unde sunt?

Poate am parte de aventurile alea copilaresti pe care mi le imaginam candva si pe care numai eu mi le amintesc.

Poate e mai bine asa.

Poate eu nu ma simt  asa incompleta fara mine, poate ca mie mi-e chiar mai bine decat imi era cu mine.

Poate am sa vin macar de ziua mea, sa-mi spun ca trec anii si eu tot ma astept.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 230 other followers